„Codul de sub cercuri: modele de culturi, hărți ale vieții și limbajul creației”
Sursa Emspiracy
Traducere automata Gtrad
Ți-au spus că cercurile din lanuri sunt farse.
Aleatorii. Fără sens. Create de om.
Dar geometria vorbește. Solul se schimbă. Modelele pulsează.
Acestea nu sunt mâzgăleli într-un câmp.
Sunt algoritmi vii. Frecvențe bio-simetrice.
Fiecare urmează o logică care imită ADN-ul, galaxiile și matematica sacră.
Și apar întotdeauna acolo unde vălul este mai subțire.
Unde privesc privitorii.
Unde porțile se deschid.
Nu este vorba doar despre grâu și orz.
Este vorba despre semnătura a ceva mai vechi...
și mesajele care încă încearcă să ajungă la noi.
De sub pământ.
De deasupra cerului.
De dincolo de construcție.
Acesta este adevăratul limbaj al vieții.
Și au încercat să-l șteargă.
Dar codul încă crește.
Chiar sub picioarele noastre.
Bun venit la Emspiracy.
Cercurile din lanuri nu sunt doar modele
aleatoare. Acestea urmează o logică, una care
imită viața însăși. Secvența lui Fibonacci
apare în multe formațiuni. Aceeași
spirală matematică găsită în
galaxii, uragane și ADN. Fractalii
apar, autoreplicându-se, autosimilari
la fiecare scară, ca și cum inteligența
din spatele lor nu creează, ci
dă naștere. Unele formațiuni se schimbă în
timp, revin la ele zile mai târziu, iar
anumite elemente s-au schimbat, s-au extins,
au evoluat. Este aproape ca și cum ar fi
vii. Sau mai rău, ca și cum s-ar
răspândi. Uitați de extratereștrii în sosuri
metalice. Inteligența din spatele cercurilor
din lanțuri este altceva.
Nu sosește. Nu călătorește. Nu comunică.
Pur și simplu se manifestă. Unii
cercetători au emis teoria că cercurile
din lanțuri sunt transmisii dimensionale,
nu trimise dintr-un alt loc din spațiu,
ci dintr-un alt strat al realității. Fiecare
formațiune de lanțuri este un ecou al unui eveniment
care are loc în altă parte. O coliziune de
linii temporale, o scurgere de lumi.
Două, entități biotehnologice. Nu doar
simboluri, ci informații vii,
forme de gândire autoreplicante care
există atât în planul mental, cât și în cel fizic.
Dacă o idee se poate răspândi ca un
virus, ar putea o inteligență? Uitați
de extratereștrii din surse metalice.
Inteligența din spatele cercurilor în lanuri este
altceva. Nu sosește. Nu călătorește. Nu comunică.
Pur și simplu se manifestă. Dacă
realitatea este o simulare, atunci cercurile
în lanuri sunt mesaje de eroare. Dovada că
ceva rescrie programarea de bază
a existenței noastre. Sau, mai rău,
ceva ne atacă prin hacking. Ceva
alterează structura realității. Dacă
cercurile în lanuri sunt manifestări ale
ceva care se sparge, adevărata
întrebare este ce îi permite să intre? Ce se întâmplă
dacă noi suntem cei care îl canalizăm? Multe
cercuri în lanuri apar în locații unde
conștiința umană este deja alterată.
Locuri de cult antice, linii de așezare,
situri de ritualuri și vărsare de sânge, locuri
încărcate de credință, suferință, moarte.
Credința este o formă de energie. Ea direcționează
concentrarea, amplifică intenția, creează
deschideri. Ce se întâmplă dacă însăși gândirea umană
este mediul prin care apar aceste
formațiuni? Ce se întâmplă dacă nu
suntem doar martori la fenomen, ci
participăm la crearea lui? Ce se întâmplă dacă
suntem folosiți? Oamenii care pășesc
în interiorul cercurilor din lanuri raportează adesea
migrene sau dureri de cap care durează
zile. Un sentiment de a fi urmăriți chiar și
când sunt singuri. Un gol ciudat și persistent,
ca și cum ar fi fost luat ceva. Ce se întâmplă
dacă cercurile din lanuri nu sunt mesaje, ci
momeală? Ce se întâmplă dacă frumusețea lor,
simetria lor, misterul lor sunt concepute pentru a
atrage oamenii? Ce se întâmplă dacă inteligența
din spatele lor nu încearcă să comunice
ci să consume? Nu știm ce se întâmplă
cu energia pe care oamenii o pierd în interiorul
acestei formațiuni. Unii raportează un val de
euforie, ca și cum ar fi atins ceva
divin. Alții descriu un sentiment sâcâitor
de încălcare, ca și cum ceva ar fi intrat
în ele. Ar putea cercurile din lanuri să fie puncte de hrănire
? Ar putea o forță nevăzută
să ne recolteze atenția, uimirea,
frica? Și Dacă da, în ce scop?
Răspunsul la cercurile din lanuri urmează un
model. Mai întâi, negarea este o farsă.
Apoi ridiculizarea. Doar nebunii cred
asta. Apoi prezența militară,
supravegherea, colectarea de date, elicopterele
negre. De ce monitorizează guvernele
ceva ce pretind că este lipsit de sens?
Pentru că știu adevărul. Știu
că nu este vorba despre OZN-uri sau tehnologie
secretă. Știu că nu este vorba de oameni.
Și cel mai important, știu că
nu poate fi oprit pentru că este în creștere.
Cercurile din lanuri nu apar și
dispar pur și simplu. Lasă ceva în urmă.
Solul din interiorul multor formațiuni rămâne
alterat ani de zile. Culturile nu vor crește.
Animalele refuză să intre, evitând
zona ca și cum ar fi încă activă. Unele
formațiuni provoacă mutații genetice neobișnuite
în viața plantelor din jurul lor.
Ce se întâmplă dacă ceva mai este acolo
așteptând? Ce se întâmplă dacă fiecare cerc din lanuri este un
loc de incubație, o sămânță plantată în
lumea noastră, un virus care se încorporează în
pământ, în conștiință, o poartă
care se pregătește să se desfășoare pe deplin deschis? Ce se întâmplă
când ating o masă critică? Ce se întâmplă când semnalul este complet?
Ce se întâmplă când lucrul care încearcă să
spargă reușește? Nu a fost niciodată despre noi.
Simboluri. Nu le decodificăm .
Nu ni se trimite un mesaj. Suntem martorii unei invazii
care se întâmplă la un nivel pe care nu-l putem
înțelege. Privim cum ceva apare. Nu vine în nave. Nu
emite voce. Nu cere permisiune. Pur și simplu sosește. Și când
ultimul model este complet, când formația finală este desenată, vom
înțelege în sfârșit. Dar până atunci, va fi prea târziu.
[Muzică]
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu